Știți că și acele lucruri socotite de oameni drept nenorociri și traume, sunt valorificate de Dumnezeu, prin harul Său. Sunt mai mult ca sigur că un om care a fost foarte rănit, a suferit, a fost maltratat – fizic sau sufletește – are multe premise atunci când se apropie de Dumnezeu, ca să devină cineva foarte de preț. De aceea Sfinții Părinți dau o mare însemnătate la cum înfruntăm ispitele.
Când spun „ispite” nu mă refer faptul că îmi miroase a souvlaki când postesc și sunt atras să mânânc. Astea nu sunt ispite. „Sunt! Sunt!” Sunt ispite false. Cel mult să te duci să mănânci un souvlaki sau doi.
Însă, ispitele sunt situațiile foarte grele care-l duc pe om într-o stare de nu știe ce să mai facă. Atunci omul se simte lipsit, fără niciun ajutor. Și nu vede nicăieri lumină. Simte o stare de strâmtorare, o greutate pe suflet, care-l chinuie într-un mod de neînchipuit. Și-i lasă urme în suflet.